Traces (Urme)

În Traces, Wim Vandekeybus îşi urmărește propriile urme. Priveşte înapoi spre intuițiile care l-au stârnit să-şi înceapă căutarea: drama impulsurilor și a instinctelor; jocul energiilor şi al intensităţilor. Este o căutare a urmelor naturii, pe care corpul le-a uitat sau le-a reprimat. Câtă natură mai trăiește în neamul omenesc? Cât de multă animalitate există în corpul uman? Ce se întâmplă când suntem în primejdie, când trebuie să luăm decizii instinctive pentru a supraviețui?

Spectacolul a fost produs în cadrul Festivalului Internațional de Arte Europalia 2019, a cărui invitată de onoare a fost România. În copleșitoarea natură românească, cu ultimele păduri primitive ale Europei, Vandekeybus caută urme mai vechi decât omul și memoria lui. Pentru ”povestea lăuntrică”, pentru povestea care se desfășoară înainte sau dincolo de limbaj, și poate fi spusă doar prin impulsurile dansului și ale muzicii.

Zece dansatori se mişcă pe o coloană sonoră compusă de Trixie Whitley, Shahzad Ismaily, Ben Perrowsky și Daniel Mintseris, înregistrată cu ajutorul unui invitat special, Marc Ribot (chitară).

Spectacol pentru persoane cu vârsta de peste 16 ani!

Wim Vandekeybus

Wim Vandekeybus (1963) este coregraf, dansator, realizator de film și fotograf. Și-a fondat compania de dans Ultima Vez la mijlocul anilor ’80. A avut un debut artistic remarcabil cu spectacolul What the body does not remember (1987). Spectacolul a câștigat un Bessie, un premiu acordat pentru creaţie inovatoare. Al doilea spectacol al său, Les porteuses de mauvaises nouvelles (1989), a fost şi el onorat cu un premiu Bessie. În stilul său unic, Vandekeybus a creat repere în dezvoltarea dansului modern, cu spectacolele sale din ultimele decenii, din țară și străinătate.

Vandekeybus a creat un limbaj al mișcării în care juxtapune intuiția, impulsul și instinctul cu energia, riscul și pericolul, ceea ce ilustrează că, prin dans, Weltanschauung-ul său dramatic devine plin de dinamism și conflict. Creaţiile sale sunt marcate mereu de un conflict ireconciliabil între corp și minte, simţire și intelect, bărbat și femeie, natură și cultură, om și animal, grup și individ, iluzie și realitate etc. Spectacolele lui Vandekeybus se caracterizează prin reiterări aproape obsesive ale unei singure preocupări: modul cum omul reacţionează în situații extreme. În acest context, atenţia artistului este îndreptată îndeosebi spre ceea ce el numește ”momentul catastrofei” – ceea ce în mod ironic nu exclude includerea în opera sa a umorului, a ludicului și chiar a unei amuzante nepăsări.

Vandekeybus a lucrat în calitate de coregraf invitat la Batsheva Dance Company din Israel (1996) și la Compania Nacional de Danza din Spania. La invitația casei de producție flamandă Victoria, participă la proiectul Nightshade (2006), a creat coregrafia pentru Sidi Larbi Cherkaoui (2002), a lucrat ca ”artist în rezidență” la Teatrul Regal Flamand KVS, între 1993 și 1999. De asemenea, a realizat scurtmetraje pentru a fi utilizate în diverse spectacole – unele dintre ele pot fi considerate lucrări de sine stătătoare, cum ar fi Blush (2004) și Monkey Sandwich (2013). Primul său lungmetraj este Galloping Mind (2015). Unele dintre spectacolele sale au fost inspirate din scrierile lui Paul Bowles, Milorad Pavic, Julió Cortázar, Djuna Barnes. Creaţiile recente, cum ar fi Mockumentary of a Contemporary Savior și TrapTown, dezvăluie copleşitoarea sa neliniște cu privire la situaţia politică actuală la nivel global.

Ultima Vez

Spectacolele companiei lui Wim Vandekeybus iau forma unor montaje asociative cu înclinație pentru trecerea granițelor dintre discipline care, în același timp, nu își pierd nimic din autonomia lor puternic înrădăcinată în acest proces. Dansurile lor sunt redate într-o manieră puternic teatrală. Muzica (live) și videoclipul/filmul nu sunt doar parte integrantă a formei de expresie, ci, de cele mai multe ori, sunt de fapt motoarele principale care pun în mişcare spectacolele.

În spectacolele din perioada lor timpurie, textul și povestea erau total subordonate corpurilor și mișcărilor impulsive, împrăștiate în întreaga narațiune ca material fragmentar. De-a lungul anilor, Trupa a dezvoltat un stil narativ mai puternic, care prezintă fabule coerente, cu o sferă de aplicare mai largă, care se învârte adesea în jurul comunității, indivizilor și conflictelor. Performanțele lor reprezintă o tranziție de la tensiuni între corpuri la nivel pur fizic, la tensiuni mai complexe, precum cele între grupuri și între grupuri și indivizi. Au prezentat deja tragediile lui Jan Decorte și Euripide și au colaborat, de asemenea, cu autori contemporani precum Bart Meuleman, Peter Verhelst și Pieter de Buysser.

În trecut, au colaborat cu compozitori și interpreți, precum Thierry De Mey, Peter Vermeersch, David Byrne, David Eugene Edwards, Arno, Charo Calvo, Mauro, Marc Ribot, Trixie Whitley, Eavesdropper, George Van Dam, și cu producători de film și artiști vizuali (Walter Verdin, Octavio Iturbe etc.). Între 1985 și 1987, pentru prima dată au făcut un turneu mondial cu piesa The Power of Theatrical Madness de Jan Fabre, unul dintre cei mai mari regizori flamanzi. Mai târziu, în 1997, Fabre a scris și a regizat o piesă solo pentru deja celebrul Vandekeybus.

Performanțele lor sunt și rămân înrădăcinate în energia vitală a corpului însuși. Acesta este un tărâm în care Vandekeybus a reușit să creeze o operă bogată și diversă, care este apreciată nu doar acasă, ci și la nivel internațional.

ECHIPA

Regie, coregrafie: Wim Vandekeybus
Co-creatori, performeri: Alexandros Anastasiadis, Borna Babić, Maureen Bator, Davide Belotti, Pieter Desmet, Maria Kolegova, Kit King, Anna Karenina Lambrechts, Magdalena Oettl, Mufutau Yusuf, Pjotr Nuyts, Changmin Lee, Paola Taddeo
Compozitori, înregistrare muzică: Trixie Whitley, Shahzad Ismaily, Ben Perowsky, Daniel Mintseris
Chitarist invitat: Marc Ribot
Asistent mișcare: German Jauregui, Iñaki Azpillaga, Flavio D’Andrea
Povestea: Wim Vandekeybus
Dramaturgie: Erwin Jans
Design costume: Isabelle Lhoas
Asistat de: Isabelle De Cannière
Scenografie: Wim Vandekeybus, Tom de With
Manager scenă: Pepijn Mesure
Inginer sunet: Schröder
Light design: Wim Vandekeybus, Francis Gahide
Lumini: Benjamin Verbrugge
Design costum de urs: Jan Maillard
Picturi: Patrick (Bob) Vantricht
Producție: Ultima Vez

Co-producție: Europalia Romania, Concertgebouw Bruges, KVS Brussels and La Rose des Vents Villeneuve d’Ascq
Susținători: Tax Shelter measure of the Belgian Federal Government, Casa Kafka Pictures Tax Shelter empowered by Belfius

Ultima Vez este susținută: the Flemish Authorities & the Flemish Community Commission of the Brussels Capital Region

Durata: 1 oră 40 minute, fără pauză
Premieră: 8 decembrie, 2019