Spectacolul nebuniei dezlănțuite la REFLEX4 – Douăsprezecea zi

Penultima seară a festivalului REFLEX4 s-a aflat sub semnul nebuniei, aceasta fiind la rându-i o formă de a percepe realitatea înconjurătoare și a propriului sine. Funcționarul Poprișcin, celebrul personaj al lui Gogol din „Însemnările unui nebun“, a fost adus pe scena Studioului de Dans Háromszék într-o montare spectaculoasă, realizată de unul dintre cei mai talentați și apreciați regizori maghiari, Bodó Viktor.

În linii mari, artiștii și producătorii Casei de Producție Orlai, FÜGE, MASZK și ai Teatrul Katona József din Budapesta au respectat cursul derulării nebuniei lui Poprișcin sub ochii spectatorilor. Într-o locuință sărăcăcioasă, cu hainele ponosite și lipsit de mijloacele necesare asigurării unui trai decent, funcționarul își prezintă frământările interioare legate de statutul său social care se pune stavilă împotriva posibilităților lui de evoluție, afectându-i inclusiv șansele de a spera la dragostea unei persoane de rang înalt. Nevoia de a se refugia într-o lume diferită de cea în care este obligat să își ducă existența face ca, în cele din urmă, protagonistul să își piardă capacitatea de a reveni în realitate după evadările din concret, ajungând să se creadă regele Spaniei și deci pierzându-și iremediabil luciditatea.

Interesant este însă că Bodó Viktor nu a mizat doar pe puterea textului de a impresiona publicul sau doar pe talentul interpretativ al actorului Keresztes Tamás. Dimpotrivă, regizorul a ales să facă din nebunie un spectacol în care muzica și jocul de lumini au un rol remarcabil. Ca un adevărat DJ, artistul de pe scenă își „radiografiază“ lumea interioară pe care i-o prezintă publicului prin voci suprapuse, ecouri sonore și ritmuri amestecate, subliniind confuzia și forța nebuniei de a acapara nemilos psihicul bietului funcționar. Luptându-se constant cu toate aceste forțe exterioare și interioare, el sfârșește prin a capitula în fața nebuniei care îl ia în stăpânirea sa absolută, oferindu-i spre finalul show-ului câteva clipe de aparentă luciditate și revenire la sine. Dar, după dialogul impresionant cu mama căreia îi cere ajutorul, trecerea bruscă și energică la negul de pe nasul unui sultan este semnul clar că nimic nu-l va mai întoarce pe Poprișcin în lumea reală.

Mirela CARA