Ioana Axenoi – Ȋntre libertate si sacrificiu

 Sacrificiul primăverii (reprezentat de She She Pop şi mamele lor) este adaptarea grupului german de performance She She Pop după baletul lui Igor Stravinsky, care abordează tema sacrificiului ȋn societatea contemporană, trecută printr-un filtru feminist (grupul se autointitulează ca fiind o “trupă feminină”). Spectacolul, un show multimedia cu fragmente de mişcare (fără legătură cu coregrafia originală) şi muzicale (extrase originale din baletul rus), este o explorare a formelor noi prin care ritualul şi sacrificiul continuă să existe astăzi – ȋn cazul de faţă, prin interogarea experienţei mamelor membrilor trupei, a legăturii materne şi a relaţiei dintre generaţii.

Spre deosebire de Testament, o adaptare multipremiată după Lear ȋn care taţii, de data aceasta, ai membrilor She She Pop sunt prezenţi pe scenă, Sacrificiul primăverii presupune interacţiunea mediată video dintre performeri şi mamele lor, fiecare dintre ele apărând pe câte un ecran de proiecţie dintr-un material flexibil (care constituie şi decorul, minimalist, al spectacolului), cu care performerii interacţionează şi se confruntă ȋn permanenţă. Jocul se extinde şi ȋn spatele panourilor, de unde, prin retroproiecţie, imaginea interpreţilor este uneori suprapusă pe panou, astfel că fiica şi mama par să se ȋntâlnească şi să joace impreună.

Structura este una asemănătoare unui ceremonial, care avansează ȋn intensitate şi solemnitate, pe măsură ce fiecare membru She She Pop intră ȋntr-o permanentă relaţie de apropiere şi depărtare cu mama sa (replici, ca ,,Mai mult mă critică decât mă laudă“ sau ,,Ne e mai degrabă frică una de cealaltă“ sună extrem de familiar). Dacă la ȋnceput, costumele reflectă perioada copilăriei şi a tinereţii celor implicaţi ȋn spectacol (haine colorate, lejere, unisex, ȋn stilul pop-disco al anilor ’60 şi ’70), momentul culminant – cel al dansului – reinterpretează, la nivel stilistic, caracterul ritualic al ȋntâlnirii, prin apelul la pelerine (sau mantii) confecţionate din diverse materiale (pături sau feţe de masă).

Faptul că, din constrângeri ce ţin de drepturile de autor ȋn ceea ce priveşte opera lui Stravinsky, părţile muzicale nu puteau fi acoperite de replici sau de dialog, a fost un punct pozitiv ȋn procesul de creaţie a spectacolului. Astfel, performerii au dezvoltat un fragment integral de dans, de aproape 20 de minute care, pe acordurile puternice, disonante ale baletului rus, constituie, probabil, momentul de forţă al spectacolului (susţinut coregrafic prin mişcări cu valoare simbolică – cei patru se ţin de mână, intră ȋntr-un soi de transă, pentru ca, la finalul sacrificului, să se prăbuşească).

Dialogul format treptat ȋntre mame şi copii (trei fiice şi un fiu, mai exact) pune ȋn discuţie măsura ȋn care femeile, ȋn societatea contemporană, au fost (sau mai sunt) obligate să facă o alegere ȋntre carieră şi maternitate. Deşi problema ar putea fi considerată depăşită ȋn zilele noastre, spectacolul vorbeşte (prin vocea fiicelor) despre faptul că, ȋn continuare, disponibilitatea de a forma o familie şi a avea copii cere, din partea mamelor, un soi de sacrificiu colectiv, prin limitarea libertăţii personale. Interesant este faptul că, indiferent de deciziile luate (unele dintre ele au renunţat la carieră ȋn momentul ȋn care au devenit mame, altele au reuşit să le facă pe amândouă), mamele celor patru performeri refuză categoric statutul de victime, fiecare considerând că deciziile luate le-au aparţinut ȋn totalitate şi trebuie asumate – ȋn alte cuvinte, cum remarcă una dintre ele: ,,Ne-am sacrificat din convingere“.

Deşi, ȋn ansamblu, realizarea artistică nu reuşeşte să transmită un mesaj cu totul coerent sau să producă un impact emoţional profund ȋn public, Sacrificul primăverii rămâne o căutare a semnificaţiilor de astăzi ale conceptului de sacrificiu sau ritual, She She Pop alegând să vorbească, ȋntr-o manieră stilistică personală, despre condiţia femeii şi mamei ȋn societatea contemporană.

*Opinia autorului acestui text este independentă de opinia organizatorilor festivalului.

*În organizarea workshopului In/Between Reflex(ions) partenerul Teatrului Tamási Áron este Institutul Cultural Român.